Galleria 28 din Timișoara prezintă în perioada 17–31 martie 2026 expoziția „Creion pe hârtie” a artistei Ioana Panaitescu. Curator, Maria Pașc.

Expoziția aduce în prim-plan desenul ca teritoriu autonom al reflecției plastice, în care gestul artistic se concentrează asupra rigoarei, observației și tensiunii dintre formă și fragilitate.

Expoziția reunește lucrări de grafică în care desenul devine nu doar un instrument de reprezentare, ci spațiul în care gândirea vizuală se organizează și se clarifică. În acest context, motivul merelor, reluat constant în practica artistei, devine un element central al investigației sale plastice.

„Există o noblețe anume a creionului pe hârtie. Numai și numai a lui! O formă de reverență a gestului artistic care nu se sprijină pe efecte, ci pe rigoare.

În lucrările Ioanei Panaitescu desenul nu-i etapă pregătitoare, ci locul însuși al gândirii. Liniile nu descriu doar forme, ci organizează tensiunea interioară: între soliditate și fragilitate. Scările, volumele în trepte, cuburile suspendate sunt arhitecturi ale unei conștiințe. Ele vorbesc despre efort, despre ruptura de ritm a urcușului. Inevitabil, memoria trimite la imaginea lui Duchamp Nud coborând o scară. La Duchamp mișcarea este descompusă mecanic, aproape cinematografic. La Ioana Panaitescu ea devine interioară. Nu corpul coboară, ci gândul urcă, sau ezită între trepte.

Natura, redată cu o minuție aproape botanică, înconjoară aceste structuri ca o respirație organică. Vegetația nu este decor, ci contrapunct. Ea aduce viață acolo unde geometria riscă să devină tăioasă. În acest univers al rigoarei apare, însă, un motiv care traversează discret întreaga operă: mărul. Merele Ioanei Panaitescu nu sunt naturi statice în sens tradițional. Ele sunt translucide, diafane. Lumina pare să le străbată din interior, iar învelișul lor, desenat cu mare delicatețe, păstrează imperfecțiunile, petele, zgârieturile, semnele trecerii. Mărul devine o topografie a timpului. Tema merelor o însoțește pe artistă de la bun început. Primele mere le-a desenat în adolescență, la Tescani, în atelierul lui Horia Bernea – pictor pe care avea să îl cunoască și să-l admire profund. Întâlnirea nu a fost simplu biografică, ci formativă: acolo, obiectul simplu a căpătat greutate, iar natura statică s-a transformat în exercițiu al unei priviri interioare.

În această filiație discretă, merele Ioanei nu sunt citate, nici omagii. Sunt o temă reluată, întoarsă pe toate fețele. Multiplicarea lor, uneori până la aglomerare devine exercițiu de diferențiere. Niciun măr nu seamănă cu altul. Translucidul lor sugerează fragilitatea identității: suntem aproape la fel, și, totuși, irepetabili.”

Maria Pașc

https://www.facebook.com/events/743480398696052/